nu mai voiam să-mi amintească
am plecat
mi-am schimbat fața
mi-am vopsit părul
și mi-am înfipt unghiile în carne, să-mi fac noi cicatrici
să cred că există trecut
prin mine, un eu...
să-nceapă iar povestea
în care voi crede până la adevăr
adevărul meu, niciodata pustiu de mine
adevărul meu, mereu pustiu de buze
să-l șoptească, și ochi
să-l înțelegă
adevărul meu, dus de vânt așteaptă să se prindă într-o creangă
să vadă pământul dedesubt, să-și spună "sunt acasă"
azi nu îmi las picioarele să mă mai poarte
azi am să dorm
