tot un Iona

rătăcește, suflete!
așteptarea îți curmă destinul
rătăcește printre oameni
prin pustiuri
adu-mi ramura de măslin
care vestea sfârșitul potopului

mai devreme de 40 de zile
să nu ajungi
naufragiat, singur
va fi regretul după cele pierdute

iluzoniștii își mint reflexia
mie oglinda nu mi-a spus niciodată
ce așteptam

trecuturi

nu mai voiam să-mi amintească
am plecat
mi-am schimbat fața
mi-am vopsit părul
și mi-am înfipt unghiile în carne, să-mi fac noi cicatrici
să cred că există trecut
prin mine, un eu...

să-nceapă iar povestea
în care voi crede până la adevăr
adevărul meu, niciodata pustiu de mine
adevărul meu, mereu pustiu de buze
să-l șoptească, și ochi
să-l înțelegă
adevărul meu, dus de vânt așteaptă să se prindă într-o creangă
să vadă pământul dedesubt, să-și spună "sunt acasă"
azi nu îmi las picioarele să mă mai poarte
azi am să dorm

natura moartă

azi pata de culoare din ochi
mi-a devenit o fiară
oase calcifiate nu mai au ligament
genunchii nu se mai îndoaie
în fața nemuririi
pătați în sânge ochii
privesc un gol
pustiu coșmar
strigai spre un copil
întoarsă spre cădere
decăderea îngerului din Rai
și ajuns-am pe pămînt
în pămînt
............................
în pas greoi
las urmă de praf pe drum nepietruit
praf pe-al meu pantof de domnișoară
ăsta nu-i drumul meu

profeția

azi mi-am dat jos masca
nu mai eram
nicio urmă de gând
voință negată, legată de un stâlp de telegraf
nu-mi plec genunchii, păpușar nebun!
ia-ți sforile și fă un eșafod
o mamă-și plânge deja copilul

https://www.youtube.com/watch?v=RWlPEZhksl0